Atacul de panica

Articol publicat in sectiunea de articole pe site-ul Patronatului Medicinei Integrative
„Simt că nu mai am aer!” … „Nu pot să respir!” … „Parcă am un nod în gât!” …
Atacul de panica - consiliere psihologica si psihoterapieŞi multe altele sunt plângerile venite din partea persoanelor care vin în psihoterapie acuzând diverse forme de atacuri de panică.
Cu toate că atacurile de panică se întind pe durata a numai câteva minute, totusi ele pot produce multă suferinţă persoanelor care trec prin astfel de stări.

Ce inseamnă atacul de panică si cum il recunoaştem?

De cele mai multe ori, atacurile de panică se manifestă sub forma unor simptome fiziologice precum ameţeală, senzaţii de sufocare, transpiraţii, tremur, tahicardie şi acel „nod în gât”. Odată instalate aceste simptome aduc cu ele şi trăiri puternice de anxietate pe de-o parte si pe de alta manifestări asociate cu agorafobia, sau altfel spus teama de a ieşi într-un spaţiu public şi mai ales de a nu se afla singuri/neinsoţiţi într-un astfel de spaţiu deschis: „Mi-e frică să mai ies din casă, dacă mi se intâmplă iar să ameţesc?! Să leşin!? Dacă nu mai pot să-mi controlez respiraţia şi o să mă sufoc?!”

Atacurile de panică pot apărea adesea „din senin”, persoana susţinând că nu a existat nimic in acel moment care să fi justificat apariţia unui astfel de blocaj, însă clinicienii specializaţi şi psihoterapeuţii vin tocmai în sprijinul acestor persoane, analizând problematica în primul rând pornind de la acordarea unui grad mare de atenţie pe de-o parte istoricului pacientului/persoanei suferinde iar pe de altă parte circumstanţelor în care s-au întâmplat/repetat atacurile de panică.

Ce anume declanşează un atac de panică?

Studiile psihodinamice aplicate arată că declanşarea atacurilor de panică sunt asociate în primul rând cu apariţia şi manifestarea factorilor stresori din viaţa persoanei respective, astfel că stresul trăit la un nivel intens în diferite situaţii din viaţa poate să inducă instalarea simptomelor şi manifestărilor atacurilor de panică.

Persoanele cu tulburări de panică suportă cu mare dificultate evenimentele de stres major cu care se confruntă (cum ar fi pierderea unor persoane dragi şi apropiate din viaţa lor, atitudini nesuportive venite din partea parinţilor, dificultatea de a face faţa criticilor, un examen important etc). De asemenea greu de gestionat sunt trăirile intense de furie şi agresivitate pe care persoanele cu atacuri de panică nu şi le pot exprima.

Numai în cadrul unei intervenţii psihoterapeutice specialistul îşi poate ajuta pacientul să conştientizeze apariţia unor pericole imaginare, care îşi au originea de multe ori în traume anterioare, insă ele nu pot fi diferenţiate de ameninţări reale. Pacienţii au nevoie să-şi conştientizeze anxietatea faţa de exprimarea furiei şi nevoia de a se apăra permanent de aceasta din urmă. Este important ca pacientul să reuşească să inţeleagă şi să facă legături între evenimentele critice şi stresante din viaţa reală de zi cu zi şi anxietatea puternic trăită la perceperea unei situaţii ca fiind ameninţătoare.

Cu alte cuvinte atacul de panică apare ca trăirea unei reprezentări a ceva semnificativ din dinamica interioară a persoanei. Totodată atacurile de panică aduc cu ele somatizări puternice care-l fac pe pacient să-si orienteze atentia mai degrabă asupra reacţiilor corporale şi fiziologice şi prea puţin pe semnificaţiile psihologice ale acestora. Astfel speranţa vindecării este pusă adesea in mâinile medicilor sau/şi mai ales a părinţilor/familiei, ceea ce duce mai departe la dezvoltarea unui ataşament care nu face decât să intensifice gradul de dependenţă de persoanele apropiate.

Teama de a nu fi criticaţi, ridiculizaţi, umiliţi sau abandonaţi apare la o vârstă fragedă şi se manifestă ulterior, la vârsta adultă sub forma proiecţiilor asupra persoanelor din jur, declanşând astfel apariţia atacului de panică asociat uneori cu alte tulburări de anxietate (agorafobie, sociofobie etc). Unei persoane care manifestă atacuri de panică nu-i rămâne decât să facă eforturi imense de a evita la nesfârşit orice persoană sau situaţie care-i trezeşte nesiguranţă, teamă şi anxietate, fără sa-şi inţeleagă astfel comportamentul evitant sau fără a înţelege de ce anume de fapt se teme?

Este recomandat ca persoanele cu atacuri de panică să intre într-un proces psihoterapeutic pentru a-şi învinge această teamă şi uneori ele au nevoie şi de intervenţii medicamentoase adecvate pe lânăa psihoterapie.

Diana MORARU – Psiholog Psihoterapeut
Psihoterapie psihanalitica de cuplu si familie

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Articole, consiliere psihologica, terapii depresie și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Atacul de panica

  1. ioana berechet zice:

    este unul dintre cele mai concise si corecte descrieri (si recomandari) despre atacurile de panica! multumesc

Va rugam sa ne adresati observatiile sau sugestiile dumneavoastra:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s