Vocea familiei aflate in suferinta!

sau ... Despre Nevoile parintilor care au copii cu Nevoi Speciale
Articol publicat in sectiunea de articole pe site-ul Patronatului Medicinei Integrative
nevoi speciale - consiliere psihologicaFie ca vorbim de copii, adolescenti sau adulti, in oricare din aceste categorii de varsta pot debuta sau pot evolua diferite tipuri de tulburari, afectiuni psihice si fizice, dizabilitati mintale sau alte forme de nevoi speciale.

Autismul, anxietatea de separare, mutismul selectiv, dizabilitatile fizice sau retardul mental, tulburarile de atentie, problemele relationale, functionarea intelectuala liminara, comportamentul opozitional si antisocial, tulburari alimentare etc. toate acestea nu sunt decat cateva exemple de probleme si semnale de alarma care necesita atentia clinica si implicit o interventie psiho-sociala care sa duca la estomparea, ameliorarea si/sau reducerea problemelor cu care se confrunta atat persoana in cauza cat si familia acesteia.

Revenind la titlul articolului primele si cele mai puternice strigate de ajutor de care ne izbim sunt cele venite din partea parintilor/familiei in care se afla un copil cu nevoi speciale. Indiferent de tipul de afectiune/dizabilitate/tulburare pe care o prezinta copilul observam ca in cele mai multe cazuri parintii se culpabilizeaza intr-o masura extrem de ridicata pentru tulburarea de care „sufera” copilul.

Astfel primii care au nevoie de ajutor sunt parintii/apartinatorii insa adesea se intampla ca acestia sa-si nege starile, nevoile, temerile asa incat le e mult mai usor sa apeleze la serviciile unui specialist cu scopul de a interveni si sprijini recuperarea copilului cu nevoi speciale.

In acest sens, in mod indirect reusesc si ei sa inteleaga si sa accepte faptul ca le e greu sa faca fata unor situatii dificile in familie si sa accepte ideea ca la randul lor, parintii sunt oameni cu propriile nevoi, sentimente, frustrari, greutati si dorinte.

„Copilul meu are nevoie de ajutor…el nu poate sa vorbeasca asa cum o fac ceilalti copii” sunt cuvintele unei mame. Cuvinte carora dealtfel, daca le ascultam cu atentie, le putem gasi un alt sens: „Sunt un parinte disperat si am nevoie de ajutor! Nu mai stiu ce sa fac, nu mai stiu cum sa-mi invat copilul sa vorbeasca”…

Vocea familiei in care este prezenta persoana cu nevoi speciale/dizabilitati (fie copil, fie adult) trebuie ascultata cu mare atentie astfel incat intreaga societate sa beneficieze si sa valorizeze experienta de viata a unei familii indurerate.

Vocea familiei aflate in durere are nevoie sa fie ascultata (nu doar auzita) asa incat sa putem schimba mentalitati, atitudini si comportamente.

Vocea familiei aflate in suferinta ne vorbeste in primul rand despre nevoile parintilor care isi striga disperarea, despre parintii care sub o forma sau alta striga dupa ajutor pentru a face fata in primul rand sentimentelor proprii. Parintii care au copii cu nevoi speciale sunt incercati de sentimente grele, coplesitoare, dureroase, sentimente de vinovatie si furie, de nervi si epuizare, de rusine si disperare.

Glasul familiei e cu atat mai ingreunat cu cat parintii sunt marcati ulterior de un nou val de trairi si sentimente care apartin celorlalti membri ai familiei, fie ca vorbim de ceilalti copii prezenti in familie (in situatiile in care acestia exista) fie ca vorbim de prezenta altor rude (ex: bunici, frati etc).

Parintii/apartinatorii care trec prin astfel de experiente se simt responsabili de sentimentele si trairile celorlalti membri ai familiei cu atat mai mult cu cat in anumite situatii afla despre diagnosticul copilului ca este cauzat de un factor genetic care se poate transmite mai departe in familie.

Pe de alta parte parintii tind sa se identifice puternic cu copilul care prezinta un tip sau altul de tulburare (ex: de comportament) lucru care face si mai dificila cooperarea intre parinti, sau intre parinti si copii, ingreunand situatia.

Nevoile parintilor/apartinatorilor vorbesc despre efectele declansate de vesti care destrama, care demonteaza, vesti care duc la separare sau la divort, vesti care ii dezarmeaza pe parinti in fata necunoscutului.

Pusi fata in fata cu o situatie de stres major in care e necesar sa infrunte diagnosticul pe care il are copilul cu nevoi speciale, parintii/apartinatorii reusesc de multe ori sa se mobilizeze, sa-si foloseasca toata energia si toate eforturile si resursele de care dispun pentru a depasi astfel de situatii… Pana la un punct…

Un punct in care parintii incep sa devin din ce in ce mai vulnerabili.

Intrucat familia reprezinta un actor important in domeniul psiho-social, parintii/apartinatorii care au copii cu nevoi speciale au Nevoi la randul lor. Iar nevoile lor vorbesc de participarea lor la servicii de suport psihologic si social, sprijinire si orientare catre consiliere si psihoterapie pentru familiile aflate in dificultate, participarea la cercuri de discutii in care sa-si poata impartasi unii altora din experientele si dificultatile traite de-a lungul timpului.

Diana MORARU – Psiholog Psihoterapeut
Psihoterapie psihanalitica de cuplu si familie

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Articole, consiliere psihologica, nevoi speciale, psihoterapie de familie și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Va rugam sa ne adresati observatiile sau sugestiile dumneavoastra:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s